www.proiectare.net

 ”Sigur ca pot, in momentul cand clientii mei vor cauta oferte de executie, nu este nici o problema ca ei sa obtina cat mai multe oferte, este chiar de dorit sa aiba de unde alege.”
“Nuuu, nuuu” raspund interlocutorii mei. “Cat vreti Dumneavoastra sa va dam pentru fiecare contract?”
“Mie? Pai eu mi-am luat deja banii pe proiect, tariful este trecut in pliantul din fata Dvs.”
“Nu, domnule, cat vrei dumneata comision?”
Recunosc ca acest gen de discutie ma descumpaneste de fiecare data. Trebuie sa spun ca bani pentru a recomanda o firma sau alta de constructii mi s-au oferit de nenumarate ori. Ce ma enerveaza cel mai tare este ca ma simt si tentat de “oferta”. Este greu si sa nu fii tentat…. 1000-2000 de EURO, nu-s de ici de colea. 2-3 recomandari din acestea si imi vand masina si imi iau si una noua, ca asta veche se pare ca devine stricacioasa…. Propuneri de “comisioane” primesc nu numai de la constructori, ci si de la furnizorii de materiale de constructii, de la comerciantii de tamplarii, de tigle, de tabla, de parchet stratificat sau din lemn masiv, de la comerciantii de chiuvete si cazi, de mobila, de covoare, de vopseluri, de usi, de fier forjat, de centrale termice, de aproape orice este nevoie sa construiesti o casa…

Daca as reusi sa iau comisioane de la toti cei ce-mi ofera comision pentru “recomandarile mele”, adunand si adunand, ies usor cateva mii bune de euro, la masina aia noua imi iau si sistem de navigatie GPS, poate si dvd player cu magazie de 6 discuri.

Aiurea este ca si pe mine ma atrag anumite materiale, cred ca anumite produse sunt mai bune, dar mi-este frica aproape sa le recomand. Am fost odata convins de un constructor, de calitatile unei caramizi. Imi este teama insa, mereu, ca oamenii ar putea crede ca iau “comisioane” de la furnizorii caramizilor in cauza. La fel este si cu constructorii. Sunt unii care imi plac, m-au convins in timp ca sunt buni, decenti, corecti si cinstiti. Imi este jena sa-i recomand desi clientii mei imi cer sa le recomand pe cineva, “sa-i duc la cineva”.

Ceva ma retine totusi sa iau comisioane. Cand imi negociez banii pe contracte, vad ca oamenilor le vine greu sa cheltuie atata. Nu stiu nici de ce costa atat, nici de ce nu vreau sa fac numai un “PAC”, cu atat mai mult cu cat nici nu le promit ca le aduc in dinti autorizatia de construire in 2 saptamani, pentru ca eu nu dau spaga functionarilor din primarii. De ce eu, la randul meu, as lua de la altcineva?

Povestea este si mai lunga: in septembrie anul trecut, la Targul Privat de Vile, la stand, cineva ma intreaba cat costa un proiect. Dupa ce ii raspund, imi propune sa-l fac chiar eu, “in particular, mai ieftin, ce, trebuie sa stie patronul?”. Ingrozitor este ca patronul sunt chiar eu. Pe mine singur nu ma pot insela insa, mai ales ca nici nu as avea cum.

Ajungand aici, va intreb si pe Dvs., cei ce veti ajunge sa cititi aceste randuri: unde credeti ca am ajuns? Oamenii au fost si sunt atat de amarnic inselati, incat cred ca singura cale de scapare este sa-i pacaleasca ei, la randul lor pe altii? Credeti ca in Uniunea Europeana vom reusi sa-i corupem si pe toti cei din jurul nostru? Credeti ca spaga este un virus?
Daca stau si ma gandesc bine, as putea sa imi scad tarifele la jumatate, la sfert, chiar la a 10-a parte. As putea in schimb pretinde nu 2-3 mii de euro “comision”, as putea cere 5000. La cat costa o casa, nici nu s-ar cunoaste! As putea sa contractez proiecte cerand in rost de onorariu: “Ei, lasati, cat vreti Dumneavoastra sa dati!”

Aceasta poveste arata si de ce uneori, unii dintre colegii “mai ieftini” reusesc sa fie mai ieftini: sursa lor de castig nu este proiectarea, ci clientul in sine. Pana la urma, plateste acele servicii ieftine cu varf si indesat.

Nu acuz pe nimeni. Dar am vazut odata, demult, niste arhitecti care vroiau neaparat niste vase de wc de la o anumita firma, un anumit model pentru restaurantul pe care il amenajau. Costau 300$ bucata. Oare cat este spaga la un vas de wc?

Al Dumneavoastra,

(Inca) Cinstit,

Octavian Ungureanu,

arhitect